Copiii observă mai multe decât bănuiesc adulții. Își dau seama când cineva este supărat după felul în care închide ușa, după o privire sau după tăcerea care se instalează uneori la masă. Învață să recunoască aceste semne fără ca cineva să le explice. Mai greu le este să înțeleagă ce se întâmplă cu ei înșiși. De ce îi doare o vorbă spusă de un coleg, de ce se înfurie când nu sunt ascultați sau de ce, în anumite momente, preferă să nu spună nimic.

Sunt lucruri despre care se vorbește prea puțin, deși fac parte din viața fiecărui copil.

În șase comunități din raioanele Ocnița și Criuleni, 90 de copii cu vârste între 7 și 14 ani participă la activități afterschool care încearcă să răspundă tocmai acestei întrebări.

Cluburile „Eroi în Siguranță” sunt spații în care, după terminarea lecțiilor, copiii continuă să învețe. Nu neapărat despre lumea din afară, ci despre una mai greu de înțeles: propria lume interioară.

Ceea ce simțim, dar nu știm să spunem

Un copil poate ști răspunsul la o problemă de matematică și, în același timp, să nu știe ce să spună atunci când cineva îl întreabă de ce este trist. Poate cunoaște regulile gramaticale, dar să nu găsească niciun cuvânt potrivit pentru ceea ce simte când este exclus dintr-un joc. 

Educația nu oferă întotdeauna suficient spațiu acestor întrebări. De aceea, activitățile afterschool propun o altă formă de învățare, în care răspunsurile nu sunt evaluate prin note, iar greșelile nu trebuie ascunse.

La program participă 90 de copii: câte 15 din comuna Ocnița și satele Bîrnova și Grinăuți, raionul Ocnița, și câte 15 din alte trei comunități ale raionului Criuleni.

Fiecare grup participă la un program de zece sesiuni interactive, desfășurate pe parcursul a cinci luni. Aproximativ 25 de ore în care copiii învață să-și recunoască emoțiile, să comunice, să gestioneze conflictele și să ceară ajutor.

Unul dintre mulțimea de exerciții propuse în program este „Termometrul stării”. Copilul este invitat să-și evalueze starea pe o scară de la zero la zece și să se gândească ce l-ar putea ajuta să se simtă puțin mai bine.

Nu i se cere să-și ascundă emoția sau să scape imediat de ea. Este încurajat să o recunoască și să înțeleagă ce poate face mai departe.

Când un copil spune „nu pot”

Încrederea în sine nu apare dintr-odată. Se formează încet, din experiențe repetate, din reacțiile adulților și din felul în care copilul ajunge să se privească prin ochii celorlalți.

Un „nu poți” auzit suficient de des poate deveni, cu timpul, un „nu pot” pe care copilul și-l spune singur.

Prin jocuri, desene și exerciții de reflecție, copiii sunt invitați să descopere lucrurile la care se pricep, calitățile pe care le au și resursele la care pot apela atunci când întâmpină dificultăți.

Învață și să-i privească altfel pe cei din jur. Să înțeleagă că un coleg retras nu este neapărat neprietenos, că furia poate ascunde frică și că un conflict nu trebuie să se încheie prin umilirea cuiva.

Prevenirea bullyingului, identificarea adulților de încredere și recunoașterea situațiilor de risc sunt, de asemenea, parte a programului.

Pentru că siguranța unui copil nu înseamnă doar să știe cum să reacționeze în caz de incendiu sau cutremur. Înseamnă și să recunoască o relație în care este rănit și să știe că poate cere ajutor.

Adultul care învață să asculte

În spatele fiecărui copil există o familie și o istorie a relațiilor care l-au format.

Felul în care adulții răspund la plâns, la furie sau la greșeală devine, treptat, parte din felul în care copilul învață să se raporteze la sine.

Tocmai de aceea, programul acordă atenție și pregătirii celor care lucrează cu copiii.

În septembrie, 31 de specialiste din raioanele Ocnița și Criuleni, printre care cadre didactice, asistente sociale, bibliotecare și specialiste în protecția copilului, au fost instruite în parenting și sprijin psihoemoțional.

Au exersat metode de ascultare activă, comunicare empatică, disciplină pozitivă și gestionare a emoțiilor.

Pregătirea lor are o miză care depășește organizarea unor activități reușite. Un facilitator trebuie să înțeleagă nu doar ceea ce spune copilul, ci și ceea ce îi este greu să exprime. Să observe când cineva se retrage din grup. Să știe când este nevoie de încurajare și când este mai important să lase loc tăcerii.

Lecțiile care ajung și acasă

Există un moment în care orice activitate educațională este pusă la încercare. Este momentul în care copilul iese din sala în care a învățat ceva nou și revine în mediul său obișnuit.

De aceea, o parte dintre exercițiile programului continuă în familie, iar părinții și îngrijitorii sunt invitați să participe periodic la activități comune.

Nu este vorba despre construirea unei familii perfecte. Nicio familie nu funcționează după un manual.

Este vorba despre gesturi mici: un adult care ascultă până la capăt, o întrebare pusă fără reproș, o explicație oferită în locul unei pedepse, câteva minute petrecute împreună fără telefoane.

Pentru cei 90 de copii, cluburile „Eroi în Siguranță” oferă mai mult decât câteva ore petrecute după școală. Sunt o ocazie de a descoperi că emoțiile pot fi înțelese, că relațiile pot fi construite altfel și că siguranța începe, uneori, printr-o propoziție foarte simplă: „Pot să spun ce simt”.

Iar lecția aceasta nu se încheie atunci când se termină activitatea. Copilul o duce cu sine, acasă, în clasă, printre prieteni. Și, poate, mult mai departe, în felul în care va învăța, într-o zi, să-i asculte pe ceilalți.

Inițiativa „ARIPI – Abilitare pentru reziliență, incluziune, parenting și învățare” este realizată de AO „CASMED”, în parteneriat cu AO „Fiecare Contribuie pentru Schimbare”, în cadrul proiectului „BOOST: o experiență extrașcolară memorabilă”. Proiectul BOOST este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de Fundația Terre des hommes Moldova, în parteneriat cu APSCF și Junior Achievement Moldova.