Viorica Naforniță este lucrătoare socială în satul Ciuciulea, raionul Glodeni și are astăzi în grija sa 19 vârstnici, pe care îi vizitează și îi ajută să facă față provocărilor aduse de bătrânețe. Face parte din echipa CASMED din anul 2017, și spune că îi place să facă parte din aceasta.

Are 4 copii, iar lucrul în cadrul serviciului de îngrijiri la domiciliu CASMED i-a oferit ocazia să muncească acasă și să fie alături de familie. „Mi s-a propus să lucrez peste hotare. Dar cum să las copiii?” Așa, continuă să meargă zi de zi în casele celor ce duc anii în spate și care nu mai pot să își poarte singuri de grijă, dar și să fie aproape de familie și copii.

Spre deosebire de majoritatea colegelor sale, lucrătoare sociale în alte localități, nu are beneficiari cărora să trebuiască să le pregătească mâncarea.

Cei mai mulți dintre ei își pregătesc singuri sau au pe cineva care le aduce zilnic mâncare pregătită. În schimb Viorica le face cumpărăturile necesare, le spală rufele la spălătoria socială organizată în incinta casei de cultură, le aduce medicamentele și pensia și le achită facturile.

Doamna Vera a lucrat timp de 35 ani în calitate de stomatolog în sat, până starea de sănătate nu i-a mai permis să facă acest lucru. Viorica o vizitează o dată pe săptămână și o ajută în activități de care are nevoie.

„Mă ajută să fac curățenie, șterge praful acolo unde eu deja nu mai ajung, îmi aduce apă de băut și medicamente… Tot ce am nevoie, eu o sun și îi spun: „Viorica, Viorica…” și ea îmi aduce. Îmi aduce și cărți de la bibliotecă, ia uitați-vă câte cărți am aici.

În 2020, doamna Vera nu a ieșit din casă aproape 7 luni, pentru că îi era frică să nu se îmbolnăvească. Viorica a continuat în tot acest timp să o viziteze, chiar și mai des, fiindu-i alături și asigurându-i comunicarea care îi lipsea doamnei Vera atât de mult în izolare.

„Vine de atunci cu mască, cu bahile, cu tot ce trebuie…” Și în 2021 a rămas să stea acasă pentru siguranța sa.

Așa a început istoria bibliotecii mobile. Pentru că doamna Vera adormea mai greu noaptea, a început să citească mult, iar Viorica îi aducea de la bibliotecă cărțile pe care aceasta le solicita. De sub pernă se vede o carte ecranizarea căreia e populară pe Netflix. Cel mai mult îi place să citească literatură străină tradusă în limba română: franceză, engleză, spaniolă. Obișnuiește să sune la bibliotecă, să afle ce titluri interesante mai sunt disponibile și să comande pentru ca Viorica să i le aducă acasă, întorcându-le pe cele citite înapoi la bibliotecă.

„Sunt nespus de bucuroasă pentru că datorită Vioricăi, fără să planificăm asta, am reușit să lansăm un serviciu nou în localitate – biblioteca mobilă. Viorica vine și ia cărți pentru cititorii în vârstă fideli bibliotecii. Beneficiarii cititori o laudă și sunt foarte mulțumiți de activitatea ei.

Viorica este un voluntar veritabil al comunității. Se implică în diverse activități culturale și sociale din localitate și niciodată nu cere nimic în schimb.

Este membră a Ansamblului Folcloric din localitate și chiar dacă programul său încărcat nu îi permite să participe la toate repetițiile, nu pierde nici un eveniment și alături de colegele din ansamblu evoluează profesionist.
„Pe 22 august vom cânta la Pădurea Domnească, acolo unde sunt zimbrii. Acolo vor veni „Lupii lui Calancea” iar noi vom cânta pe aceeași scenă cu ei”.

Chiar și în timpul liber, Viorica muncește. Îi place să tricoteze, să croșeteze, să facă diverse aplicații cu mărgele și să facă o mulțime de alte activități creative. Împr eună cu nepoțelul său, a creat două păpuși și haine în stil tradițional pentru acestea, care înfrumusețează sala de lectură a bibliotecii locale. De asemenea, participă cu lucrări create manual la multe din expozițiile din localitate și raion.

Doamna Valentina în tinerețe, ca mulți alți semeni ai săi, timp de 15 ani a muncit la câmp, în colhoz, iar apoi 25 de ani în calitate de dădacă la grădiniță. Astăzi este vizitată de 3 ori pe săptămână și spune că este foarte mulțumită că Viorica vine. Copiii îi sunt plecați la muncă peste hotare, și ea a rămas să locuiască singură și ar avea nevoie de cineva să o ajute.

„Amu așa au venit timpurile, nu avem ce face. Sunt bucuroasă că Viorica vine și mă ajută cu tot ce am nevoie, mătură, scutură, ia rufele la spălat, aduce apă. În beci nu pot să mă cobor, tot ea duce și aduce mâncarea de acolo.”

Cum doamna Valentina crede cu tărie în cele sfinte, în zile de sărbătoare religioasă se străduie să nu îi dea de lucru Vioricăi și atunci reușesc să mai schimbe două vorbe, iar doamna Valentina își amintește cu nostalgie de vremurile de demult, când oamenii de toate vârstele erau mai uniți, se adunau la vatra satului, „pe bahnă” de sărbători, la joc, iar tineretul dansa, iar seara se adunau la club – tineri și bătrâni.

Domnul Gheorghe este cel mai vârstnic sătean din Ciuciulea, dar este, probabil, și cel mai glumeț. Are 92 de ani și pe lângă muncile pe care le făcea în colhoz, mai era și frizer în sat – tundea bărbații și uneori le mai făcea și femeilor coafuri de tip „malchishka” (tunsoare scurtă în stil masculin).

Întrebat cât de des îl vizitează Viorica, domnul Gheorghe răspunde glumeț „Daaa, deamu nici nu îs bucuros!”. Apoi devine serios: „Tare nu pot, de picioare. De vorbit, pot, cu mâinile, pot lucra. Dar în picioare nu mai am putere.” Viorica îi face cumpărături, curățenie în casă și îl tunde și se asigură că este în siguranță. „M-a chemat să îl tund joi, dar joi e sărbătoare religioasă. Ne-am înțeles că îl voi tunde sâmbătă. ”

Ajunge seara târziu acasă, obosită, dar a doua zi o vezi veselă pe bicicletă, gata să ofere sprijin vârstnicilor pe care îi are în grijă. „Îmi place munca mea și o fac cu drag pentru beneficiari” spune Viorica.