Valentina Osoianu a crescut într-o familie modestă, la țară. Viața nu i-a fost niciodată ușoară, dar a avut întotdeauna un spirit de neînvins. La doar 18 ani, s-a căsătorit cu un tânăr dintr-un sat vecin și, împreună, au visat să construiască un viitor mai bun. Cu multă muncă și dăruire, au construit o casă, au crescut doi copii minunați și au creat o familie iubitoare.

Binecuvântați cu o fiică și un fiu, Valentina și soțul ei i-au învățat valorile dragostei, unității și perseverenței. Copiii au crescut ajutând în gospodărie și în grădină, învățând importanța muncii. În ciuda multor greutăți, Valentina și soțul ei s-au asigurat că copiii lor primesc o educație bună și sprijinul necesar pentru a-și urma visele. Le-au dat aripi să zboare și curajul de a deveni orice își doresc.

Privind înapoi la viața ei, Valentina, acum în vârstă de peste șaptezeci de ani, reflectă cu mândrie și emoție. „Am depășit atât de multe greutăți, am experimentat atât de multe momente împlinitoare și fiecare rid pe chipul meu spune povestea unei vieți trăite cu demnitate.” Amintirile ei sunt pline de nostalgie, dar și de mândrie pentru tot ce a realizat. Povara vieții a fost grea, dar dragostea familiei sale și valorile pe care le-a transmis i-au dat puterea de a îndura.

Astăzi, când copiii și nepoții ei se adună în jurul mesei, ea împărtășește povești din trecut. Ea crede cu tărie că adevărata bucurie nu se măsoară în bogăție materială, ci în lecțiile transmise din generație în generație – lecții de reziliență, onestitate și puterea muncii asidue.

Cu toate acestea, în 1992, Valentina s-a confruntat cu una dintre cele mai mari greutăți ale sale. Soțul ei a murit brusc, lăsând-o singură cu toate responsabilitățile. Cu copiii ei mari și locuind departe, ea a trebuit să se descurce cu totul de una singură. De-a lungul anilor, sănătatea ei s-a deteriorat, iar după ce a suferit o operație la ambele picioare, mobilitatea a devenit o provocare majoră. Sarcini simple de zi cu zi, cum ar fi mersul la piață sau aducerea lemnelor de foc, s-au transformat în lupte copleșitoare. „Iernile erau cele mai grele”, își amintește ea, „trebuind să aduc lemne pentru încălzire sau să merg la farmacie pentru medicamente era aproape imposibil.”

În urmă cu șase ani, Valentina a auzit despre CASMED de la administrația locală a satului ei. Din acel moment, viața ei a luat o întorsătură pozitivă. Înainte, chiar și aducerea apei era o sarcină descurajantă, deoarece fântâna era departe de casă. Acum, datorită vizitelor regulate ale unui îngrijitor, ea primește sprijin esențial. Este ajutată la cumpărături, plata facturilor, curățenie și întreținerea gospodăriei. Dar dincolo de asistența practică, cel mai mare dar a fost compania. Nesimțindu-se izolată, ea a găsit confort în conversații semnificative și sprijin emoțional.

Valentina vorbește cu recunoștință despre îngrijitorul ei, care nu numai că a ajutat-o să-și organizeze casa pentru a facilita sarcinile zilnice, dar a avut grijă și de grădina ei iubită, plantând și îngrijind florile. Aceste gesturi simple, dar sincere, i-au adus o bucurie imensă și un sentiment reînnoit de speranță.

„Este minunat să știi că nu ești singur și că există oameni care vor cu adevărat să ajute”, spune ea cu un zâmbet cald. „Fără îngrijitorul meu, viața mea ar fi fost mult mai grea.”

Povestea ei ne amintește că bunătatea și compasiunea pot transforma vieți. Prin CASMED, ea a găsit nu numai ajutor, ci și un sentiment de apartenență și demnitate. Ea speră că alții care se luptă vor găsi curajul de a căuta sprijin, știind că nimeni nu ar trebui să facă față singur provocărilor vieții.