Interviu cu Maria Bîrcă: Cea care spune povești copiilor ce se culcă devreme..

CASMED – pentru sufletul din casă include o serie de articole despre oamenii din familia CASMED cu ocazia aniversării a 10 ani de activitate a organizației.

 

Maria lucrează la noi, ca lucrător social, din 2017. De atunci nu încetează să ne uimească cu bunăvoița, liniștea și calmul cu care îngrijește, monitorizează și iubește pe fiecare beneficiar. Pentru cei pe care îi îngrijeşte, a devenit, cu siguranţă, o soră sau o fiică, una cu care poți sta la povești, bea un ceai sau pur și simplu împărtăși o bucurie sau un necaz.

 

Citat Maria Bîrcă

– Mi-am dezvoltat o dragoste deosebită pentru fiecare beneficiar în parte, spune Maria, echilibrându-şi tonul vocii, pentru a nu lăsa emoțiile să-i influențeze gândurile prea mult.

Despre acest post de muncă a auzit de la primărie. Atunci se discuta doar despre spălatul rufelor, pentru ca mai târziu să fie zilnic cu acești oameni – o provocare în fiecare dimineață, pentru că trebuie să se împartă între casă, școală și beneficiari. Nu a stat mult pe gânduri. Mereu şi-a dorit un post de muncă acasă, lângă soţ şi cei 4 copii.

Ea este una dintre evoluțiile frumoase în timp, din cadrul familiei CASMED. Anume această experienţă, după cum am aflat, pe alocuri frumoasă și ușoară și uneori prin ploaie, vânt și greutăți, a reușit să o educe și să formeze în ea o personalitate integră și mereu săritoare la nevoie. Aici ea a reușit să se instruiască în cursuri de kinesthetics, s-a învățat cum să amelioreze situațiile de conflict, astfel datorită acestor cursuri ea a ajutat numeroase persoane să  devină mai flexibili, să se reabiliteze și le-a făcut viața mai ușoară. Ea ne-a mărturisit că chiar și viața ei s-a schimbat mult după toate aceste instruiri, acum fiecare dimineață ea o începe cu gimnastică și mișcare: a devenit un stil de viață pe care ea l-a îndrăgit. Ne-a mărturisit că dintotdeauna și-a dorit să devină mai inteligentă, să fie capabilă să adune cuvintele frumos în fraze, poate și de dragul soțului ei, care este profesor în sat. Chiar dacă nu a reușit să absolve o facultate, ea afirmă că anume la CASMED a primit resursele și suportul necesar pentru a crește pe plan profesional și personal.

Maria cea din 2017, care plângea după fiecare raport scris,  și femeia puternică, încrezută și deschisă de acum sunt două persoane total diferite, dar cu aceeași dragoste și enigmă în suflet. Întrebată despre cel mai memorabil eveniment din cadrul experiențelor adunate în timp, ne-a povestit despre pârjoalele din bostănei și moș Vasile, care i s-au întipărit pentru vecie în memorie:

 

– E o plăcere aparte când oamenii mănâncă ceea ce ai gătit tu, alții au preferințe mai speciale, eu încerc să-i înțeleg, ascult și ajut cu ceea ce pot. Așa am reușit să învăț și rețeta cea mai potrivită de pârjoale de bostănei pentru moș Vasile. Prima dată, când le-am pregătit după cum obişnuiam eu, le-a mâncat tăcut, fără să spună nimic, a doua oară însă a venit lângă mine, cu liniște și calm în voce și acțiuni, şi mi-a explicat totul. Mi-a spus că doar așa să le fac de acum încolo!

În contextul pandemiei actuale cel mai greu le vine bătrânilor care iubeau să mai schimbe o vorbă cu vecinii. Maria spune că ceea ce face ea nu este o muncă ușoară, pentru că bătrânii ajung triști și încărunțiti de doruri la bătrânețe. Ei însă îi place să interacționeze cu oamenii, spune că i s-au cuibărit în suflet încă de când a început să muncescă ca lucrător social, și că toți sunt o parte din familia ei. Doar în acest fel a reușit să dobândească încrederea lor, ceea ce este foarte greu. Îi primește pe toți ca pe niște bunei buni și chiar dacă se întoarce obosită acasă, parcă prinde aripi atunci când primește, în dar, un ”mulțumesc„ sau un ”mai îngăduie puțin…”, atunci ea înțelege că de-ar fi putut să le citească povești înainte de somn, ar face-o cu mare drag de ei…

42881041_877959459072883_4795121473184333824_o

– Doamne ajută, e greu să crești un copil, dar e și mai greu să îngrijești un bătrân, pentru că urmează o vârstă când ei devin neascultători, uneori nu-și ascultă nici copiii, unica ce-și vor ei, e liniștea.

Singurele clipe în care Maria nu se gândește la buneii ei, sunt clipele când le gătește cele mai gustoase bucate sau face cumpărături pentru ca ei să nu simtă povara unei greutăți.

 

– Când eram mică, mă imaginam întotdeauna acasă, lângă familia și pământul meu.

Simte că de mică a reușit să-și cultive în suflet un soi de dragoste pentru neam și patrie, astfel încât, unica ei dorință era să rămână aici, aceasta a crescut în ea flori frumos mirositoare și iubire necontenită. CASMED i-a oferit posibilitatea de a rămâne acasă și de a nu fi nevoită să plece peste hotare pentru niște bani, căci greutăți sunt peste tot.

Bătrânii sunt diferiți și eu în glumă le spun să mai stea printre noi, să mai zăbovească, să nu plece, pentru că trebuie să mai lucrez și eu. Ei sunt cei care mă așteaptă totdeauna și chiar se supără dacă întârzii cumva.

Suntem mândri de oamenii noștri, de cei care zilnic schimbă lucrurile spre bine și contribuie la construirea unei societăți mai sigure și prietenoase tuturor membrilor comunității. Doar în armonie și pace reușim să echilibrăm lucrurile și să devenim mai buni pe zi ce trece. CASMED, zilnic crește o mână de oameni buni, care reușesc să ofere suport și ajutor pentru sute de oameni din Nordul țării. Moldova ca și alte țări se confruntă cu un proces de îmbătrânire demografică. Acest proces este constant și de lungă durată, în contextul în care numărul persoanelor cu vârsta peste 60+ crește, iar ponderea grupului populației tinere de 0 ani – 14 ani scade.

 

Iar Maria, cred că și seara odihnește dorurile bătrânilor pe membrana ochiului ei drept și prin somn ea le cântă cele mai melodioase cântece de leagăn, pentru că, probabil, doar așa reușești să alini din durerile și înțelepciunile pe care le aduci în bagajul vieții și mergi tiptil și neîncrezut spre treptele care te îmbătrânesc…

 

Autor: Mădălina Pripa, cea mai tânără membră a familiei CASMED