„Nu mai plânge, că n-ai pățit nimic!” Câți dintre noi au auzit aceste cuvinte în copilărie? Și câți nu le-am repetat, ani mai târziu, propriilor copii, cu aceeași convingere că îi ajutăm să fie mai puternici?

Unele lecții despre creșterea copiilor se transmit din generație în generație fără să fie puse prea des la îndoială. Până când cineva întreabă: dar dacă lucrurile nu stau chiar așa?

De la asemenea întrebări a pornit exercițiul „Mit sau Realitate?”, propus de Stela Creciun, psihologă în cadrul AO „CASMED”, la un atelier de parenting pozitiv desfășurat pe 28 octombrie 2026, la Grădinița nr. 36 „Ilenuța” din Bălți. Cele 41 de mame participante au avut ocazia să privească dintr-o altă perspectivă convingerile despre educație, atașament și relația cu propriii copii.

• „Un copil care plânge când părintele pleacă este alintat.”

Mit. „Plânsul la despărțire poate fi o reacție firească, mai ales la vârste mici. Copilul nu încearcă neapărat să manipuleze adultul. Uneori, îi este pur și simplu greu să se despartă de persoana lângă care se simte în siguranță”, a explicat Stela Creciun, trainerul aterierului.

• „Dacă părintele își iubește copilul, atașamentul securizant se formează automat.”

Mit. Iubirea contează enorm, dar nu garantează, de una singură, formarea unui atașament securizant. Copilul are nevoie să simtă această iubire în comportamentul adultului: în atenția pe care o primește, în răspunsul la emoțiile sale, în consecvență și în disponibilitatea părintelui de a-i fi alături în momentele dificile.

Discuția despre atașament a deschis și o altă perspectivă: aceea asupra propriei copilării.

Diana Patraș, mama unui copil de patru ani, a surprins această legătură într-o reflecție despre experiența atelierului: „Mi-am dat seama că ceea ce am învățat aici nu se referă doar la copiii noștri, ci și la copilul interior din fiecare dintre noi. La felul în care am fost crescuți, la emoțiile pe care poate nu am știut să le exprimăm și la lucrurile pe care le transmitem mai departe, uneori fără să ne dăm seama.”

Poate că tocmai aici începe una dintre cele mai dificile părți ale meseriei de părinte: să deosebești ceea ce ai învățat când erai mic de ceea ce are nevoie copilul tău acum.

• „Dacă părintele își cere scuze de la copil, își pierde autoritatea.”

Mit. „Scuzele sincere nu șterg autoritatea. Dimpotrivă, îi arată copilului că și adulții greșesc, că își pot asuma greșelile și că respectul nu funcționează într-o singură direcție”, a explicat doamna Stela.

Un simplu „Îmi pare rău că am ridicat vocea” îl învață pe copil mai multe despre responsabilitate decât pretenția că părinții au întotdeauna dreptate.

• „Părintele democratic acceptă toate dorințele copilului pentru a-i respecta emoțiile.”

Mit. A respecta emoțiile copilului nu înseamnă a-i îndeplini fiecare dorință. Un copil poate fi furios că nu mai primește încă o bomboană, iar părintele îi poate înțelege supărarea fără să-i ofere bomboana. Parentingul pozitiv nu înseamnă absența regulilor, ci stabilirea lor cu respect și empatie.

• „Un părinte poate spune «nu» copilului și, în același timp, să-i arate iubire și respect.”

Realitate. Limitele clare și afecțiunea nu se exclud. Un părinte poate recunoaște emoțiile copilului, poate explica o regulă și poate rămâne ferm în aplicarea ei.

„Înțeleg că ești supărat, dar nu putem cumpăra jucăria” este un exemplu de răspuns în care copilul este ascultat, chiar dacă dorința lui nu este îndeplinită.

Pentru Dina Grijdian, mama a doi copii, această abordare este una pe care încearcă să o aplice în propria familie. Crescută de o mamă autoritară și de un tată care îi asculta întotdeauna părerea, Dina a ales să pună accent pe dialog și pe reguli adaptate vârstei copiilor.

„Când am devenit și eu mamă a doi copii, autoritatea aceea cu care am crescut m-a apăsat foarte mult și mi-am zis că la mine în casă așa nu o să fie. Întotdeauna m-am străduit să aplic stilul democratic, să le ofer copiilor mei posibilitatea să aibă propria opinie. Și vreau să spun că este foarte bine. Copilul meu vine întotdeauna și îmi povestește despre problemele pe care le întâmpină la școală, iar împreună căutăm soluții. Avem reguli foarte bine stabilite, iar regulile se schimbă pe măsură ce copiii cresc. Au apărut și discuții: «De ce fratele meu face asta, dar eu, care am 10 ani, trebuie să fac altfel?» Am explicat că Sandu este la o altă vârstă, iar când va crește, va avea și el alte reguli. Fiecare își cunoaște obligațiile. De exemplu, cel mare nu strânge jucăriile în urma celui mic. Fiecare știe ce are de făcut”, povestește Dina.

Experiența ei arată că un stil parental democratic nu presupune renunțarea la autoritate. Dimpotrivă, regulile pot exista alături de dialog, iar copiii pot avea libertatea de a-și exprima opinia fără ca responsabilitățile lor să dispară.

Dincolo de miturile discutate, atelierul a abordat și stilurile parentale, tehnicile de reglare emoțională și felul în care experiențele timpurii influențează relațiile de familie. Prin exerciții de reflecție, participantele au fost invitate să se gândească nu doar la comportamentul copiilor, ci și la propriile reacții ca părinți.

• „Relația dintre părinte și copil se poate îmbunătăți chiar dacă au existat perioade de conflict sau dificultăți.”

Realitate. Nicio relație nu este lipsită de momente dificile. Un părinte poate greși, poate ridica vocea sau poate reacționa într-un mod pe care ulterior îl regretă. Este important să recunoască aceste momente și să încerce să repare legătura cu copilul.

Ascultarea, apropierea, asumarea greșelilor și schimbările consecvente în comportament pot contribui la reconstruirea încrederii.

Poate că nu vom reuși întotdeauna să avem răbdare. Poate că uneori vom spune ceva nepotrivit sau vom repeta o expresie auzită cu treizeci de ani în urmă. Important este ce facem după aceea.

Modul în care am fost crescuți ne influențează, dar nu trebuie să hotărască în locul nostru cum ne creștem copiii.

Atelierul a fost organizat în cadrul proiectului „Educație timpurie și integrare profesională – soluții durabile pentru Bălți”, implementat de AO „CASMED”, cu suportul financiar al Uniunii Europene, în cadrul proiectului „Oportunități sporite de angajare la nivel local și acces la creșe pentru părinții în situații de vulnerabilitate”, cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova în parteneriat cu IP Keystone Moldova și Asociația Obștească „Expert-Grup”.

Responsabilitatea pentru conținutul materialului îi revine în exclusivitate AO „CASMED” și nu reflectă în mod necesar opinia Uniunii Europene și a Fundației Soros Moldova.