În Republica Moldova, vocea vârstnicilor ajunge rar acolo unde se iau deciziile. Aceasta este realitatea scoasă la iveală de un chestionar național realizat în perioada decembrie 2025 – ianuarie 2026 de AO „CASMED”, la care au participat 631 de persoane din 41 de localități ale Republicii Moldova. Majoritatea participanților la chestionar sunt persoane cu vârsta de peste 60 de ani. 71,3% dintre respondenți sunt femei, iar 28,7% bărbați.

Chestionarul a avut drept scop identificarea principalelor probleme și necesități ale vârstnicilor, pentru a contribui la îmbunătățirea politicilor și intervențiilor locale dedicate acestui grup populațional.

Studiul arată că persoanele în etate se confruntă cu dificultăți majore legate de sănătate, venituri, izolare socială și lipsa implicării în procesul decizional, dar și cu o dorință clară de a fi consultate și ascultate.

1. Accesul la sănătate: o problemă majoră, persistentă

Una dintre cele mai frecvent menționate dificultăți este accesul limitat la servicii medicale și sociale specializate, în special pentru vârstnicii din mediul rural. Aproximativ 25% dintre vârstnici spun că nu reușesc să ajungă la medici specialiști, din cauza deficitului de specialiști „înguști”, mai ales în raioane.

Situația este agravată de timpul mare de așteptare. Mulți vârstnici sunt nevoiți să stea luni întregi pe liste pentru investigații sau consultații. În cazul persoanelor cu boli cronice, aceste întârzieri pot duce la agravarea stării de sănătate și la complicații care puteau fi prevenite.

Mai mult, aproximativ 18% dintre respondenți declară că nu au avut acces nici măcar la medicul de familie, fie pentru că acesta lipsește din localitate, fie pentru că este indisponibil.

Pentru mulți vârstnici, accesul la sănătate nu este doar o chestiune de infrastructură, ci una profund legată de resursele financiare limitate.

• Medicamentele, o povară financiară pentru vârstnici

Accesul la medicamente rămâne o problemă majoră. Chiar dacă există scheme de compensare, circa 28% dintre vârstnici spun că nu reușesc să-și continue tratamentul din lipsa resurselor financiare.

Pentru mulți dintre ei, costurile nu se limitează la medicamente. Deplasările către centre medicale mari, precum Chișinău sau Bălți, sunt adesea imposibil de acoperit. În plus, vârstnicii imobilizați au nevoie de produse de igienă, pampers, echipamente de suport, care nu sunt acoperite suficient de sistem și fără de care starea de sănătate se deteriorează rapid.

• Pensia – unica sursă de venit pentru majoritatea vârstnicilor

Datele arată că pensia reprezintă principala și, în cele mai multe cazuri, unica sursă de venit pentru respondenți. Consecințele sunt directe și severe:

• dificultăți în acoperirea cheltuielilor de bază (hrană, medicamente, servicii comunale);
• imposibilitatea achitării tratamentelor medicale necesare;
• vulnerabilitate crescută în fața scumpirilor și a creșterii costului vieții.

Aproximativ 38–39% dintre respondenți declară că, pe parcursul anului 2025, au fost nevoiți să facă alegeri dureroase: să renunțe fie la medicamente, fie la alimente, fie la încălzire în sezonul rece.

• Alimentația insuficientă, un factor invizibil al îmbolnăvirii

Chestionarul scoate la iveală și probleme serioase de nutriție. Mulți vârstnici consumă foarte puține proteine, ceea ce le afectează imunitatea și capacitatea de recuperare. O alimentație inadecvată duce la îmbolnăviri mai frecvente, iar acestea generează, la rândul lor, costuri suplimentare pentru tratament.

Se creează astfel un cerc vicios al sărăciei și bolii, din care este extrem de dificil să se iasă fără sprijin extern și politici publice adaptate.

• Singurătatea și izolarea socială: o criză tăcută

Pe lângă problemele medicale și economice, chestionarul evidențiază singurătatea și izolarea socială. Peste o treime dintre vârstnici locuiesc singuri, iar migrația copiilor peste hotare și lipsa activităților comunitare dedicate persoanelor în etate accentuează sentimentul de abandon.

• Alte dificultăți frecvent menționate

Pe lângă problemele majore, vârstnicii au semnalat și o serie de dificultăți structurale care le limitează autonomia:

• infrastructură locală neadaptată nevoilor vârstnicilor;
• acces limitat la transport, în special în mediul rural;
• lipsa informațiilor clare despre serviciile disponibile;
• dificultăți în utilizarea serviciilor digitale, care îngreunează accesul la informații și beneficii.

Aceste aspecte contribuie la excluziune și reduc participarea vârstnicilor în viața comunității.

Relația cu autoritățile: dorință de dialog, nu de asistență pasivă

Un mesaj puternic transmis de respondenți este nevoia de dialog real cu autoritățile locale. Vârstnicii nu cer doar ajutor, ci:

• să fie ascultați și consultați;
• să participe activ la viața comunității;
• să fie implicați în procesul decizional.

În prezent, implicarea lor este percepută ca fiind neregulată, informală și fără impact real. Mulți respondenți afirmă că nu se simt reprezentați și că opiniile lor nu influențează deciziile locale.

Ce așteaptă vârstnicii de la autorități

Întrebați direct despre așteptări, respondenții au indicat priorități clare:

• sprijin financiar și compensații – 30%;
• servicii sociale la domiciliu – 26,2%;
• transport adaptat – 13,3%;
• îmbunătățirea serviciilor medicale – 13,2%.

Aceste răspunsuri arată că vârstnicii își doresc soluții concrete, adaptate nevoilor reale, nu măsuri simbolice.

Concluzii:

Rezultatele studiului evidențiază caracterul multidimensional al provocărilor cu care se confruntă vârstnicii din Republica Moldova, subliniind necesitatea unei abordări integrate. Datele confirmă o dorință clară a acestora de a fi consultați activ, ceea ce impune ca politicile locale să fie fundamentate pe:

• Ascultarea activă a nevoilor exprimate direct de beneficiari;
• Adaptarea intervențiilor la contextul specific al fiecărei localități;
• Instituționalizarea dialogului prin mecanisme permanente de participare civică.

În absența unor servicii accesibile și a unui sprijin real, îmbătrânirea riscă să se transforme dintr-o etapă firească a vieții într-o stare de vulnerabilitate severă. Implementarea soluțiilor nu mai reprezintă o opțiune, ci o urgență socială.

_____

Acest material a fost realizat cu suportul financiar al Uniunii Europene în cadrul proiectului INSPIRĂ Moldova. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea participării vârstnicilor din Moldova în procesul decizional”, finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialuluia aparține AO „CASMED” și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.