Gonartroza- provocarea cu care se confruntă peste 40 % dintre vârstnici, iar cel mai frecvent sunt afectate femeile. Aceasta poate sa apară ca urmare a traumatismelor la nivelul genunchiului sau a fracturilor osoase. Serviciul de asistență recuperatorie la domiciliu vine să ofere acel suport necesar vârstnicilor pentru ameliorarea durerilor și reducerea progresiei bolii.
Ludmila Bejan din s. Miciurin, r-nul Drochia în vârsta de 80 ani, este una din beneficiarele Serviciului de asistență recuperatorie la domiciliu. ”Am foarte mulți ani de când iaca mă chinui, prin casă umblam cu 2 cârje și mă stăpâneam de fiecare scaun sau dulap. Tare mari dureri în genunchi aveam. Da anul trecut, în august am bolit și eu de Covid-19 și 6 luni nici nu m-am sculat din pat. Noroc de fiica mea care m-o îngrijit și o avut răbdare cu mine. De trei luni de zile vine Dna Irina- asistenta medicală la mine, de 2 ori pe săptămână. Îmi face masaj, mă pune să fac exerciții să repet după dânsa toate mișcările. Am lăsat cârja și umblu prin casă singură, mai încet cum pot dar nu vreau sa-i fiu povară fetei. Sunt foarte mulțămită și de Dna Ana, psiholog. O lucrat și cu mine și cu Fata mea. Era chinuită săraca de atâta îngrijit de mine. Mulțumesc tare mult că putem beneficia de aceste servicii acasă la noi și nu mergem noi pe la spitale”, menționează Dna Ludmila Bejan.
Un alt beneficiar al Serviciului de asistență recuperatorie la domiciliu este D-nul Andrei Revenco, din s. Băhrinești, r-nul Florești. ”Eu am grad de invaliditate de când eram tânăr, încă din armată. În luna august mi-a fost paralizată fața de la curent, eram la cimitir, puneam monument soției care a decedat de Covid-19 în 2021. Am fost la spital 10 zile, acolo am primit lecuire dar fără mari succese. Un ochi nu îl puteam închide deloc, nu puteam să mănânc, i-mi curgea mâncarea din gură. Vă spun sincer că eu am crezut că am să mor, nu mai credeam că am să pot să-mi revin. Numai datorită D-nei Maria- asistent medical, eu azi pot să vorbesc, să mănânc. Vine regulat și lucrăm. Î-mi face masaj la față, diferite exerciții fac cu ochii, cu gura. Cei care nu m-au văzut paralizat nici nu cred că am fost. Cred că 90% mi-am revenit. Foarte mulțumit sunt că vine ea la mine, nici nu mă pot închipui ce era cu mine dacă nu venea. Că din spital am ieșit cred că mai rău ca cum am intrat”, menționează D-nul Andrei.
Proiectul ”Asistență pentru o viață decentă și independentă” este finanțat din resursele Uniunii Europene în cadrul proiectului „Organizațiile societății civile acționează pentru servicii sociale mai bune”, cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova în parteneriat cu Asociația Keystone Moldova și AO Institutum Virtutes Civilis”.